vineri, 25 noiembrie 2011

Love from begining




        Mi-a deschis din nou laptopul. Acum scriu…scriu despre tine. Nu e nimic de scris, nu gasesc cuvinte, simt ca n-a existat nimic ever.
             Dupa ce am savurat o cana de vin fiert cu mult zahar si multa scortisoara, impreuna cu trei tigari fumate una dupa alta pe care nici nu le-am simtit, ma trezesc aici tastand cu gandul la tine, la tine ca persona, nu ca sentimente.

            L-am cunoscut intr-o zi a lunii august din anul '04. Ma aflam in V.D. intr-un turneu cu teatrul. El se afla la bunici, iar verisorul lui facea parte din echipa noastra. L-am vazut intamplator, nu-mi amintesc exact…daca era pe cal sau bicicleta, tind sa cred ca l-am vazut de doua ori, in fiecare din ipostaze.
             Intr-o zi normala de repetitii a trecut din curiozitate pe la noi , iar in momentul cand l-am vazut atat de aproape, m-am dus, i-am intins mana si i-am spus “Buna, eu sunt Izabelle”. M-a mirat raspunsul lui,  tot printr-un zambet si la fel de hotarat:  “Stiu”.
                 Imi placea. In ce masura, nu am inteles atunci! Dar stiu ca am simtit ceva ce rar simteam pe vremea aceea.

           [Ma doare capul de imi vine sa ma urc pe pereti si simt ca imi pierd timpul in fata acestui ecran… dar continui..]

                  Ultima amintire cu el de acolo a fost intr-o seara cand a venit impreuna cu verisorul lui la noi, care se combinase cu prietena mea de trupa A.. Am petrecut seara impreuna, a fost la fel ca fiecare seara petrecuta cu el de acum, doar ca pe vremea aceea aveam 14 ani, el 19 si inca eram virgina. Seara aceea m-a marcat mult timp. Am facut totul pana la sex, iar la varsta aceea lucrurile pe care le-am facut nu doar ca nu le mai facusem, dar erau chiar un subiect tabu.

                    Am revenit acasa si nu am vorbit, nu am pastrat legatura 2 ani. La varsta de 16 ani m-am trezit la el facand sex. O data sau de doua ori, apoi am disparut iar pana in toamna anului trecut.

                   Dupa patru ani drumurile ni s-au intalnit din nou, intamplator sau poate nu. Mai pastrasem legatura in acesti 4 ani dar foarte vag, pe mess, printr-un salut din pricina unei intalniri neaspteptate pe strada, poate o data pe an.
                  Dupa patru ani a venit la mine, eram singura si gateam. Eram amandoi intr-o relatie destul de serioasa. Eu de aproape 2 ani, el de 1 an si jumatate. Am vorbit despre toate prostiile din lume, lucruri importante sau mai putin.
                   Am facut cu el prima ciorba de pui din viata mea. Imi amintesc ca l-am rugat sa-mi toace ceapa si alte zarzavaturi. Gustul i l-am dat amandoi, iar dupa ce am terminat-o am si mancat din ea sa vedem ce a iesit. Era chiar buna sau cel putin asa mi s-a parut atunci. Ma amuz si acum cand ma gandesc la asta. Nu voi uita ever. Apoi mi-am dat seama ca el nu se atinge deloc de bucatarie si totusi cu mine a facut-o. Barbatii… pot face orice daca vor si au placerea..
                   Intalnirea a fost pur amicala. Am mai vorbit putin prin mesaje aproximativ o luna, apoi mi-a dat mesaj ca prietena lui e geloasa si nu mai putem vorbi. Nu mi-a placut niciodata sa intervin intr-o relatie de cuplu asa ca nu am mai vorbit pana pe la sfarsitul lunii iunie a acestui an.
                    Intre timp ma despartisem de tipul cu care eram de doi ani si chiar incercasem alta relatie cu un coleg de facultate care a durat in jur de 3-4 luni. A fost minunat pana la inceputul lunii iunie cand ne-am despartit.


                  Intamplarea a facut sa vorbim din nou dupa sase luni din cauza unei poze cu mine recenta de la mare pe care vauzt-o si pe care mi-a cerut-o. Mi-a spus ca a terminat acea relatie si ca este singur. Nu m-am gandit niciodata la el ca la un iubit. Nici macar o secunda treaza sau in vis, in tot  acestt timp in care nu ne-am vazut.
                  Stiu ca atunci, in copilaria mea, l-am iubit mult, de fapt nu se poate numi iubire, dar mi-a placut mult si eram indragostita de el din varful degetelor pana in ultimul fir de par din cap. Personalitatea mea face ca lucrurile care nu-mi ies din 3 incercari sa le las la o parte si sa caut altele. Renuntasem la el cand am vazut ca nu va iesi nimic.


                Si acum...ca imi trece prin cap un gand greu de stapanit...ma intreb de ce toti barbatii dupa care am plans si am fost indragostita candva, s-au intors acum dupa  5 - 6 -7 ani? Sunt barbati frumosi, cu capul pe umeri, maturi dintre care pot sa aleg si l-am ales pe cel mai bun! Sunt mandra de mine! Sper sa pot spune asta si peste 10 - 20 de ani! Acum realizez ca n-as fi vrut sa-l cunosc si sa fiu cu el atunci, acum, dupa atatia ani este perfect pentru mine!


                      Dupa ce am aflat ca suntem singuri si ca poate suferim mai mult sau mai putin din cauza fostelor relatii, ne-am intalnit intr-o dupa amiaza tarzie de iunie. Nu gandeam foarte mult cand ti-am zis scurt. “Vreau sex. Hai sa ne vedem o data pentru a ma ajuta sa-l uit” A fost de acord pentru ca amandoi simteam acelasi lucru..

             Am stabilit intalnirea chiar in acea zi pentru ca intamplarea facea sa fii singur acasa. M-am gandit putin, am ezitat, dar am acceptat. In fond eu propusesem totul. Mi-a spus ca va veni sa ma ia cu motorul. Vremea era nefavorabila pentru o astfel de plimbare dar a avut grija sa-mi spuna sa ma imbrac bine. Mereu a avut grija de mine…si nu doar de mine, e felul lui de a fi. Asta am admirat mereu la el, desi poate nu i-am spus niciodata.


           Ma uit prin sifonier. Afara cativa nori dau semne de ploaie. Imi iau niste blugi, un hanorac si o geaca. (Imi vine in cap ca nu am geaca de motor si ca trebuie sa fie prima achizitie).  Primesc telefon ca esti jos.
         Te vad asteptand jos cu casca mea in mana si tragand din tigara zambind. Te pup finut pe obraz, imi pun casca si plecam.

Eu: -Unde mergem?
El: -Ai spus ca vrei sa uitam de ei, mergem sa ne relaxam putin. Tigari, ceva de baut, ti-e foame?
Eu: -Nu, sunt ok. Hai sa mergem.

           Ajung la el. Ne asezam frumos pe canapea la un film, ma ia in brate si ma mangaie usor pe picioarele dezgolite de tricoul furat din sifonierul lui. Ma las dusa de val si iubita. Mi-am dat seama ca am dus lipsa de imbratisari, saruturi si mangaieri in ultimele luni. [...]

           Dupa cateva ore bune petrecute impreuna intr-un pat confortabil cu tigari, cafea, muzica si filme pe fundal. (cine se uita la ele nu stiu), am facut o analiza. Bun in pat, ma simt ocrotita si iubita, am incredere, ce poate fi mai frumos? Stand cuminte in bratele tale respirand linistita si fara niciun gand negativ, aud deodata:

El: -Te vei indragosti de mine. 
Eu: -Eu de tine? Daca era altcineva poate, dar de tine cu siguranta nu. (zambesc)
El: -Da, tu. Se vede din privire.
Eu: -Nu cred ca interpretezi corect. Am zis ca semnam contract. "Relatie fara obligatii".
El: -Ce-si poate dori mai mul un barbat?
Eu: -Ai rade daca ti-as spune ca unii n-au vrut.

Ma imbrac, imi pun casca si plecam.

Eu: -Pot sa te deranjez ori de cate ori am nevoie de tine?
El: -Poti sa ma deranjezi oricand, nu numai cand ai nevoie de mine.
Eu: -Ok. O sa tin minte.
El: -Nu uita sa dai semne de viata.

Plec zambind fara sa privesc inapoi. Aud doar motorul care se indeparteaza..

                        Asa a inceput totul..sau nimic.. 
                                 Stiu doar ca a fost prima data cand am facut sex.... dupa patru ani.


3 comentarii:

  1. Darling , foarte miscator ce scrii aici , daca nu e fictiune -o parere ( e orizontul tau ) sau ( ultimul tren) pe care te sfatuiesc sa nu-l pierzi !

    RăspundețiȘtergere
  2. ALINA+FLORIN=LOVE 4 EVER
    FLORIN+ALINA=LOVE 4 EVER
    nu ne vom despartii niciodata!ne vom iubii mereu ca in prima zi!vom ramne vesnic impreuna,la BINE si la Greu!
    Alina+Florin.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma bucur pentru voi! Asta le doresc tuturor oamenilor care se iubesc. Nu intelegg ce legatura are cu postarea mea, dar fie :)

    RăspundețiȘtergere