joi, 29 decembrie 2011

Cand stelele cad...

                 Urasc ca suntem oameni si gresim, cand iubirea ar trebui sa fie un lucru dincolo de limitele descrierii pe care sa-l simti fara sa ti-l poti explica…

                     Si tu m-ai invatat…ca iubirea inseamna respect, incredere, compromise…si eu le-am incalcat pe toate…

                       Uneori ma intreb de ce ne atrag oamenii imperfecti? Cum dupa toate astea esti langa mine si ti se vede  in privire ca tii la mine, ca mi-ai spune in urmatoarea  clipa ca ma iubesti si ca nu ma vei parasi niciodata, dar  e retine orgoliul… Te inteleg perfect, te simt si cu cat simt mai multa iubire din partea ta cu atat mai mult ma simt atat de jos incat nu indraznesc sa ridic nici privirea…

                    Iubeste-ma atunci cand merit cel mai putin pentru ca atunci am cea mai mare nevoie de tine. Si esti aici si plang la fiecare mesaj plin de iubire primit de la tine. Cum am putut fi atat de naiva, orbita de gelozie, ambitioasa si incapatanata? Cum am putut sa gresesc in halul asta cand tu, prin felul tau de a fi mi-ai aratat doar iubire, sprijin si intelegere. Cum am putut sa ma las inselata de faptele, cuvintele si actiunile tale cand in spatele lor e un om sensibil si plin de iubire? De ce a trebuit sa-mi dau seama de asta doar cand m-am lovit cu capul de pragul de sus?

                   Imi rasuna mereu in cap discutia de a doua zi de dimineata. Nu te-am vazut niciodata mai sincer si mai trist, fara arme, fara armura, doar tu pur:

-“Cum ai putut sa gresesti in halul asta? Cum am putut sa cred in tine ca un prost ca o sa fie bine si ca n-o sa gresesti niciodata? Cum am putut sa cred in toate planurile pe care ni le-am facut, intr-un viitor comun si frumos? In copii si in faptul ca vei fi mereu langa mine si la bine si la greu? Imi vine sa te dau jos din masina si sa te  calc in picioare!”

                      Si atunci…atunci m-a durut cel mai mult, atunci mi-am dat seama de toata iubirea ta, de tot ce insemn eu cu adevarat pentru tine, de cat de mult gresisem si de faptul ca nu mai puteam face nimic… Si de atunci am inceput sa regret in fiecare zi mai mult si mai mult….
                      De  ce n-am avut incredere in iubirea ta? De ce nu am simtit-o asa cum trebuia sa o simt si in loc sa ma intreb pe mine daca ma iubesti, intrebam pe altii care imi spuneau ca “da, te iubeste. Se vede in privire, se simte”. De ce eu nu am putut s-o simt decat atunci cand nimic nu se mai putea schimba? De ce viata e atat de neinteles uneori?

                        Si ti-as promite ca nu se va mai intampla niciodata, ca am invatat o lectie prin care nu mai vreau sa trec niciodata in viata, ca abia acum simt ce inseamna suferinta…si culmea simt ce inseamna suferinta amandurora, ca uneori sunt copil, ca uneori vorbesc prostii, ca uneori am nervii la pamant si nu mai realizez ce fac, ca uneori nu stiu ce e aia iubire, ca doar prin tine stiu ce inseamna cu adevarat iertare, dragoste, speranta… Ti-as cere iertare din inima si o a doua sansa, sa ma lasi sa-ti dovedesc ca sunt puternica, mult mai puternica decat ma stii, ca o sa tin capul ridicat indiferent prin cate vom trece impreuna si ca voi fi  acolo langa tine oricand si ca in doi lucrurile vor fi mereu mai usoare… Si ti-as cere sa mai ai macar o data incerdere in mine….

                      Si stiu ca n-ai sa ma crezi, ca n-ai sa mai ai incredere in mine niciodata, ca poate nu vei putea trece peste asta, ca nu ma vei mai putea privi cu aceeasi ochi, ca o sa incerci sa te detasezi si sa pleci….
Si innebuesc cand ma gandesc la o viata fara tine, cand simt ca tu esti cel cu care pot fi cea mai fericita femeie de pe lume, cand nimic si nimeni nu te poate inlocui, cand stiu ca o sa te iubesc mereu, poate din umbra, poate cu gandul ca esti fericit si ti-e bine, poate fara sa stii, iubindu-te la distanta.

                      Oamenii se despart si dupa 20 de ani de casnicie sau mai putin si daca ar fi sa deschid ochii as putea spune ca viata e chiar frumoasa, ca femei si barbate sunt si ca poate fi unul mai bun decat tine, dar nu, nu exista. Pentru mine nu exista un barbat care sa te inlocuiasca, cred ca asta face parte din iubire…

                          Si ti-as cere sa privesti o clipa inapoi inainte sa pleci. Sa vezi cat de fericiti eram, pin cate am trecut, cate planuri am pus cap la cap si cat de bine ne intelegeam… Stiu ca poate fi la fel, stiu ca putem fi mai fericiti in fiecare zi care trece, dar mai stiu ca asta depinde de noi. Doar de noi depinde ce sansa ne mai dam, doar ne doi depinde increderea noastra,  iubirea pe care o daruim si doar de noi depinde cat de mult ne dorim unul pe celalalt si cat o sa luptam pentru asta…

                          Sa te gandesti la primul zambet, la primul sarut, la prima noapte de dragoste, la toate drumurile impreuna, la toate noptile care ne-au vegheat si la toate zilele in care abia asteptam sa ne vedem… si acum imi dau seama ca am fost nedespartiti, chiar daca a fost bine sau rau, chiar daca am plans sau am ras, pe toate le-am trecut impreuna… Si te-am invatat sa nu pleci, sa stai langa mine indifferent la ce incercari ne pune viata si n-ai plecat…ai ramas langa minee si mi-ai dat umarul tau.. sa plang atunci cand ma doare si simt ca lumea se prabuseste, sa rad atunci cand vad ca ochii iti sclipesc de fericire….
Si am promis ca o sa te fac cel mai fericit barbat si ca o sa fiu o sotie buna si o mama si mai buna…iar acum e liniste si tristete. Si printre toate avem puterea de a zambi uneori ca si cum nu am intampinat nicio greutate in viata.

                        Avem puterea ca impreuna sa avem toata lumea la picioare, sa fim cel mai frumos cuplu admirat si adorat de toti, sa-si doreasca multi sa fie ca noi si sa se gandeasca cum putem fi atat de perfecti… putem sa aratam asta tuturor chiar daca doar noi stim ca in orice relatie exista greutati, piedici, ca nu totul e roz si ca uneori  viata ne pune la incercare mult prea mult….

                        Vreau sa fim cuplul ala de batranei pe care ii vezi pe strada, la cinema, in parc, la teatru si nu iti mai iei ochii de la ei cand vezi ca iubirea inca se mai vede pe chipurile lor.
Sa intelegem ca viata e mult prea scurta sa ne chinuim sa le facem pe toate si ca nu se merita nimic sa fie mai presus decat iubirea noastra, sa intelegem ca oamenii sunt trecatori, la fel ca si faptele si gandurile si ca ceea ce ramane suntem noi, unul langa celalalt, sa intelegm ca nu ai cum sa multumesti pe toata lumea, sa intelegem ca nu e nevoie sa fii bun pentru toti ci cel mai bun doar pentru o singura persoana, ca unii oameni sunt facuti unul pentru celalalt si oricat ai incerca n-ai sa gasesti ceva mai bun…si ca..uneori daca pierzi trenul asta s-ar putea sa-l pierzi pentru totdeauna…

                          Lucrez  la un model unic de a fi. Imi daug trasaturi de character cu fiecare lacrima pe care o vars, cu fiecare zambet pe care il\mi-l daruiesc, cu fiecare dezamagire, tradare…  Imi doresc sa fiu femeia care stie sa intretina o casa, care stie ca barbatul se conduce din umbra, care mereu e cu capul sus si zambeste indiferent de greutati, femeia care va crede in iubire pana la sfarsit si isi va ierta barbatul infiferent de greseala facuta, femeia care nu va aratat niciodata lumii ce problem are, care iti va darui iubire, intelegere, respect, libertate si intimitate. Femeia care stie ca e cea mai buna din viata ta si asta nu se va schimba niciodata, care nu te va parasi niciodata…


                      Si inca lupt…si o sa lupt pana la sfarsit….pana voi simti ca ma sting, ca sufletul mi-e mort si atunci voi sti ca iubirea inca exista….

                          Pentru ca daca vreodata voi regerta un lucru in viata asta, va fi iubirea ta.  In atata monotonie si rutina, vreau ceva sa ma ridice la cer, sa  ma simt printre nori, sa-mi dea pofta de viata, motiv de a trai, bucurie ca exist si tristete ca doar o singura data, ceva ce-mi apartine in totalitate si nimeni, niciodata n-o sa mi-l poata lua. Acela esti tu si iubirea ta eterna….

Iarta-ma…
                               Te iubesc….

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu