miercuri, 28 decembrie 2011

Ma urasc...

                      E ora 00.08. Imi fac o cafea si imi aprind ultima tigara din pachet… Ma gandesc departe, la noi…
                    Si acum scriu… Nu scriu pentru ca esti in oras cu o alta femeie ci scriu pentru ca durerea de acum e mai mare decat orice…

                 Am dat-o in bara. Poate unii ar spune ca din prea mult bine, altii ar spune din gelozie, altii din ambitie, iar altii din imaturitate… As putea spune ca din cauza tuturor la un loc.
Si cand credeam ca totul este bine si ne  gandim la locul in care o sa ne juram  iubire vesnica, la cum va arata casa noastra, la numele si sexul copiilor, la planuri de viitor si tot ce vom vizita in viata… s-a terminat.
                 L-am inselat! A aflat si s-a terminat totul…

                Indiferent cat as regreta acum, cat m-as umili, m-as pune in genunchi, as accepta orice nu se va ma intoarce, nu ma va mai iubi niciodata si nu va mai avea incredre in mine…
                 Gelozia e lucrurul care distruge orice, mintea, sufletul, viitorul…

                      Si stiu ca am gresit si parca pana mai ieri aveam motive, dar parca acum au disparut toate…parca acum nu ma mai gandesc decat la ce am facut si oricat as vrea sad au timpul inapoi nu mai pot sa-l intorc.

                    Daca mi s-ar cere orice sa scap de chinul asta as face-o, dar nu exista…
                     Ar fi trebuit sa te las, sa zambesti, sa privesti, sa admire, sa vorbesti cu orice femeie doresti. Sa inghit in sec  sis a spun ca va trece, sa spun ca doar mi se pare si va fi bine, sa sper ca la un moment dat te vei schimba, ca e doar inceputul…. Dar daca la inceput nu e bine, atunci cand?

                    Trebuia sa tac, sa am rabdare, sa te astept, sa te inteleg, sa fiu langa tine, sa iti repet aceleasi lucruri chiar daca o facea in zadar, sa te astept in pat cand erai ocupat cu mesaje sau convorbiri cu altele, sa accept faptul ca ma uiti intr-un colt si ma iei la sfarsitul petrecerii, sa accept felul tau de a fi si sa inteleg ca nimic nu faci din rautate, ca nimic nu se va schimba cu timpul, sa inteleg ca ori te accept asa cum esti ori te las, sa te iau in brate si sa-ti zambesc, sa-ti spun ca totul va fi bine si ca nu voi gresi niciodata…

                          Dar nu, am fost prea slaba, gelozia, razbunarea, ambitia m-au cuprins si am zis STOP. Relatia asta nu va merge! Si m-am aruncat in bratele lui. Si ma gandeam tot timpul ca nu e bine ce fac si totusi am facut-o… Acum nu ma mai iert nici eu, desi pe tine te-as fi iertat…

                   Ma simt murdara, ma simt ca ultima persoana de pamant, pentru ca oricat de mult m-ar fi durut si oricat as fi suferit ar fi trebuit sa resist, sa simt ca ma sfasie si sa raman in picioare cu zambetul pe buze, nu sa cad…

                      E o lectie pe care nu as fi vrut sa o simt pe pielea mea, pentru ca niciodata n-am trecut prin asta, pentru ca pana acum n-am intalnit barbatul la care sa simt ca el va fi pentru totdeauna, pentru ca pana acum nu am stiut ce inseamna iubire… As fi vrut sa invat de la altii lectia asta, sa o invat ca pe poezie ca eu sa nu gresesc niciodata…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu