vineri, 2 decembrie 2011

Tristete…



                    Cum sa pierzi persoana pe care o iubesti cel mai mult pe lumea asta din cauza unor lucruri prostesti ca gelozia (pentru care nu ai motive si doar ti se par lucruri),  cum in loc sa incheiati o seara prin a dori imbratisati, te conduce acasa pentru ca e suparat, trist, dezamagit de tine  si nu te poate suporta. Cum poti, cand simti ca ai gasit barbatul langa care vrei sa ramai toata viata, barbatul perfect pentru tine care te iubeste enorm si pentru care tu  ti-ai da si viata sa-l indepartezi din cauza unor tampenii si  sa-i spui lucruri pe care uneori nici tu nu le crezi… 


                      Ma doare enorm si plang… Plang pentru ca nu stiu ce se intampla cu mine, pentru ca pentru prima data in viata imi dau seama ca nu stiu cum sa ma port in situatia asta si in loc sa indrept lucrurile, le stric si mai rau, ca am moment de gelozie pe care nu le-am cunoscut pana acum la mine, ca am momente in care el nu ma recunoaste si imi spune ca s-a indragostit de cea care stia ca sunt.


                       De ce il dezamagesc in fiecare zi? De ce nu il pot face sa fie mandru de mine si sa sa-mi fie alaturi orice s-ar intampla?  Nu ma mai suport eu… dar el… Si am promis, am promis ca nu mai sunt geloasa, ca nu-l mai fac de ras, ca nu-mi mai bat joc de el si vad cu tristete ca nu pot acum sa ma tin in totalitate de ele, inca invat. Inca incerc! Inca incerc sa fiu femeia perfecta pentru el, sa invat sa-i fiu pe plac si sa fie mandru de mine. Vreau sa-l fac fericit pentru ca merita. Dar oare va mai avea rabdare? Oare nu va pleca inainte ca eu sa fac ultima schimbare definitiva la mine?


                          Mi-as dori sa-mi fie alaturi! Sa ma ia in brate atunci cand gresesc si sa-mi spuna ca totul o sa fie bine, ca o sa trecem si peste asta, ca va fi langa mine si va avea rabdare sa sa devin cea mai buna, ca ma va invata si ajuta sa fiu perfecta pentru el, ca indifferent daca acum ne certam si nu vrea sa ma vada, ma iubeste enorm si nu va pleca niciodata de langa mine.


                                   Dar simt ca s-a saturat sa auda promisiuni de la mine pe care nu reusesc sa le respect, ca nu va avea rabdare sa inteleg in final cum e cu dragostea, compromisurile, intelegerea… ca va pleca inainte sa inceapa totul si ca nu va mai fi acolo sa ma iubeasca asa cum nimni nu m-a iubit pana acum.


                          Ii simt inima batand cand il iau in barte, ii simt iubirea in timp ce ma saruta, ii simt grija in privire si cel mai mult e persoana care imi seamana si ale carui sentimente se impletesc perfect cu ale mele in zilele in care iubirea castiga.
                             E persoana care simt ca imi intelege sufletul, dar nu-mi intelege starile uneori, e cel care dupa ce ma uraste ma ia in brate si ma saruta si imi spune ca ma iubeste, e cel langa care as putea trece peste orice in lumea asta, dar nu cred ca as putea trece peste dragostea noastra vreodata.


                                                                                                                      Fara tine nu pot respira…


                        I-am promis  ca-l las in pace cateva zile, iar in aceste zile trebuie sa-mi pun ordine in minte si daca il vreau cu adevarat sa nu mai fac greseli copilaresti, sa inteleg ca dragostea e alcatuita din respect, intelegere si compromis si ca daca nu le voi intelege acum, voi regret toata viata.
                       Ati vazut vreodata doi oameni care se iubesc enorm si totusi nu reusesc sa se inteleaga in unele momente din incaptanare sau motive puerile si se despart iubindu-se la fel de mult? Nu vreau sa fim unii dintre aceia.

…..Si totusi barbatilor le plac femeile nepasatoare sau cel putin care arata asta, femeile care nu-i streseaza, care nu le cer luna de pe cer, care-i accepta asa cum sunt si care-i iubesc neconditionat. Femeile care stiu ca ele sunt cele mai bune pentru respectivul EL, increzatoare in fortele proprii si optimiste. Majoritatea le am dar nepasatoare nu pot fi inca.


….Si totusi nu e bine sa arati atata iubire unui barbat si sa plangi dupa el, cred ca se plictiseste si pleaca…
Il iubesc enorm, dar daca destinul nu va fi acelasi pentru amandoi si nu ne va uni, nu va fi nimeni de vina, nici eu si nici el, noi am incercat si ne-am iubit si am facut tot ce ne-a stat in putinta, uneori nu poti schimba viitorul.
 Barbati  sunt multi  pe lume, dar  unul singur simti ca e al tau si ca il iubesti cu adevarat. El este primul si va ramane unic pentru totdeauna!

                                                                                                                



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu