miercuri, 18 ianuarie 2012

Spate in spate, scriu...



                Sunt in laborator si scriu. Te astept sa termini o lucrare si sa mergem sa dormim. Nu mai ai chef de vorba si pari trist. Ma gandesc din ce motiv..dar imi trece repede.
                  Ma gandesc doar cum poti fi atat de perfect (stiu ca perfect nu are grad de comparatie, dar in cazul tau se evidentiaza cel mai bine) doar in unele momente..atat de putine, in care imi arati ca ma iubesti…
                   Si cat de mult.. Si atunci simt ca ating cerul si ca nu exista nici o stare mai frumoasa decat asta…
                  Ma intreb uneori care e scopul pentru care noi doi ne-am intalnit..in urma cu 7 ani… Care e scopul ca inca suntem impreuna si trecem prin toate si facem imposibilul posibil.
                  E cu adevarat un scop sau e doar imaginatia noastra si dorinta nebuna de a fi bine impotriva a tot?
                  Oricare ar fi raspunsul…in momentele frumoase si linistite imi pare bine ca te-am cunoscut, dar cand inima mi-e bucati mi-as fi dorit sa nu-ti fi intins mana niciodata si sa-ti spun “ Buna, eu sunt Izabelle!”


              In ciuda a tot, te iubesc… si mai mult decat poate sa o faca oricine pe lumea asta, chiar daca pentru tine e un mod ciudat de a iubi…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu