sâmbătă, 4 august 2012

Astazi ris. Face parte din viata!



Cu o seara in urma ma simteam ca o idioata. Cand iti doresti ceva foarte mult si astepti cu nerabdare si esti refuzata, te obisnuiesti cu idea. Apoi primesti un telefon care te cheama, iar tu fiind atat de slaba in fata singurului tau viciu, te duci, stiind intr-un fel sau altul ca e un pas gresit.

E bine totusi ca seara s-a terminat cu mult sex,  pepene galben si o plimbare pentru a putea dormi linistiti. Dar totusi simt acea nevoie de a sta cu tine in pat si de a vorbi despre orice pana la 3 dimineata.

Sunt incapatanata, sunt mofturoasa, iar de obicei sufar pentru ca nu toate  lucrurile  ies asa cum vreau eu, atunci cand vreau. E o suferinta psihica pe care mi-o creez singura. Apoi mi-am dat seama ca schimbarea trebuie sa vina de la mine.

El mereu imi spune ca-mi place uneori suferinta si fizica si psihica, in limite normale daca as putea spune si asa. Se pare ca aceasta imi doresc sa o simt in momentele de plictiseala.

Ar trebui sa invat sa-i spun si nu, chiar daca a ramas singura persoana in fata careia am o retinere cand vine vorba de refuz. Indiferent de cata iubire e vorba, e nevoie si de respect.

Iar schimbarea ar trebui sa vina de la mine, incredere in ceea ce sunt, in ceea ce pot face. Dezobisnuinta de gandul ca daca eu nu fac un pas el nu va face nimic, iar daca eu voi pleca el nu ma va lua niciodata de mana sa-mi spuna sa ma intorc.

Si daca intr-adevar e asa, inseamna ca ceva nu se leaga si nu acolo e locul tau. Pana nu risti, nu castigi, iar cu totii avem dreptul la fericire, incredere  si liniste.

N-ai sa stii niciodata daca el te va suna, daca tu nu vei inceta sa-l suni. N-ai sa stii niciodata daca te doreste, daca tu nu incetezi sa-I arati asta tot timpul. Si de aici uneori si ceruri.

Lasa-I loc liber celui de langa tine pentru a-si arata sentimentele, lasa-I timp si nu-l critica doar pentru ca atunci cand tu simti si iti doresti el nu o face. In fond suntem diferiti, iar acceptarea acestui lucru se numeste maturizare. Lasa-I timp si loc sa simta, iar daca nici atunci nu o va face, deciziile se iau in timp.

Intr-o relatie de la care astepti mai mult, “un viitor”, e necesara rabdarea, e necesara intelegerea celuilalt, multa comunicare, incredere si iubire. Nimic nu se constrieste batand din palme.

Si cand ma gandesc ca zilele sunt total diferite in functie de unchiul din care privim lucrurile.. Astazi vorbim de schimbari, de maturizare, maine de o partida buna de sex, apoi de reprosuri si frustrari, apoi de tandrete si o noapte nebuna de dragoste, apoi de trandafiri, sampanie si aventuri. Iar toate astea inseamna relatia noastra, cand suntem atat de complexi, ma intreb uneori unde mai incape monotonia?

Noi oamenii, asa suntem obisnuiti, niciodata nu suntem multumiti de ceea ce avem si nu stim sa apreciem decat atunci cand pierdem…

Tic-tac tic-tac…e déjà ora 5….

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu