miercuri, 31 octombrie 2012

Nevoi umane

Simt nevoia sa-ti scriu pentru ca uneori am impresia ca nu ma cunosti, ca nu ma intelegi si ma judeci gresit. Poate ar trebui sa incep prin a-ti cere scuze ca am venit sa te vad fara sa-ti doresti, prin faptul ca ti-am dat mesaje si ca te-am sunat. Dar nu pot sa-mi cer scuze pentru asta, pentru ca pur si simplu sunt lucruri normale pe care le faci tunci cand iubesti un om. Imi cer sczuze insa pentru ca nu te-am inteles in acea seara, pentru ca am fost impulsivva si nu m-am putut controla, oboseala nu e o scuza, din aceasta cauza acesta este singurul lucru pentru care iti cer scuze.

Ma judeci foarte mult ca nu te las in pace atunci cand ne certam, iar aici nu ne intelegem pentru ca avem puncte diferite de vedere. Cred ca e singurul punct in care suntem atat de diferiti. Tu cand esti suparat nu vrei sa ma vezi, nu vrei sa vorbesti cateva zile , astfel trecandu-ti si rezolvandu-se problema, eu in schimb m-am obisnuit sa discut, sa despic firul in patru, sa vad unde am gresit si tu si eu, sa ne reprosam si sa incercam sa ajungem la o concluzie pentru a nu se mai produce data viitoare.

Am impresia ca tu procedand asa, problemele sunt uitate si nu rezolvate si se pot produce din nou. Recunosc, unele lucruri se repeta si le invat mai greu, unele lucruri care te deranjeaza, dar crede-ma ca in timp am realizat foarte multe despre viata in doi, cum sa fiu mai intelegatoare, mai indulgenta, sa las de la mine, iar asta ai vazut-o si tu.

Am un amalgam de sentimente in mine, de la iubire maxima pana la ura, iar intre noi am vazut ca nu exista cale de mijloc. Chiar si tu ai zis si ai dreptate, noi traim totul prea intens iar asta o sa ne omoare. Si da traim atat de intens cat altii in10 ani.

Nu mi-am doritt nici o clipa sa ne despartim, in mintea mea existand mereu un viitor in doi si ce pot face ca sa fie cat mai placut. Dar iti recunosc, mie frica ca daca tu nu suni  zile si eu nu incerc sa dau de tine, mi-e frica ca ma uiti, ca iti doresti sa ne despartim, ca nu ma mai vrei. Eu nu's obisnuita sa nu vb cu tine, care insemni totul pentru mine atatea zile, pentru ca pur si simplu simt ca te pierd. Uneori ma satur sa-mi fie frica si te las in pace si ma gandesc fara nici o speranta daca vei mai suna sa-mi spui ca ti-e dor sau ca s-a terminat.

Asta simt de fiecare data cand te superi si nu mai vorbesti zile intregi, de aceea mereu exista mesaje de la mine si nu te las singur, pentru ca nu vreau sa te pierd din prostii. Iar in momentele acelea ma gandesc la cate amintiri frumoase avem impreuna si cat de fericiti suntem impreuna si nu pot sa renunt.

Am ales sa-ti scriu fara nici o perdea sau o retinere despre tot ceea ce simt pentru ca daca ti le-as fi  spus fata in fata nu mi-as fi gasit cuvintele sau tu nu m-ai fi ascultat.

Mi-as fi dorit sa fim altfel dupa un an si ceva de relatie atunci cand ne certam, sa privim altfel lucrurile, tot impreuna. Mi-ar fi placut in loc sa nu vorbesti, sa-mi spui tot ce ai pe suflet, sa-mi reprosezi sa tipi, sa gasim o rezolvare si a doua zi sa fim unul langa altul eliberati si cu zambetul pe buze ca am rezolvat-o si pe asta si trecem peste toate impreuna.

Nu mai suntem la inceput sa te superi si sa pleci, sa te superi si sa nu vorbesti, in cuplu si mai ales intr-un cuplu care se gandeste la un viitor comun, orice problema cat de mare sau de mica ar fi se rezolva discutand. Asta e puncul meu de vedere, poate gresesc, tu stiu ca ai altul, dar consider ca daca discutam despre orice trecem mai usor peste ele si nu mai exista momente de tensiune, tristete macar din cauza noastra, pentru ca viata are grija sa ne dea si alte probleme decat cele legate de cuplu si atunci ar fi mai bine sa ne consumam impreuna pentru ele, nu sa ne dam cam in cap din cauza celor mai banale motive.

Crede-ma stiu ca am si multe defecte, de unde sunt constienta, de unele nu, dar crede-ma ca mereu am luat in considerare ce mi-ai sus, mai devreme sau mai tarziu.

Nu te supara ca-ti scriu, dar daca tu iti exprimi atat de greu sentimentele, poate faptul ca eu iti spun ce simt mai usureaza counicarea noastra.

Asta simt acum si asta simt de fiecare data cand tu ma eviti complet, pentru ca altfel nu pot sa abordez situatia. Analizeaza si tu ce am scris, iar daca e gresit nu ma deranjeaza sa-ti spui parerea, din contra.


Te iubesc mult. Da, mi-e greu sa fiu depate de tine chiar si 3 zile, am devenit putin dependenta de zambetul tau, de prezenta ta. Acum inteleg de ce cand te vad mi se lumineaza ziua si uit de tot, dar pe langa dependenta, e vb de iubire, e vb ca vreau mereu sa-ti vad zambetul pe chip ca sunt langa tine, imi place sa te stiu fericit, iar eu una iau foate usor starile celui de langa mine, iar atunci cand te vad trist nici eu nu pot sa zambesc.

Imi pare rau ca tu consideri ca te stresez si nu te las in pace, nimic din ce fac nu e cu rea intentie, mai ales fata de tine. Te sarut si zile cat mai frumoase, cate vor mai fi pana voi putea sa te tin din nou in brate si sa te sarut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu