miercuri, 31 octombrie 2012

Uneori

           Sunt, se pare, fericita, dar ma simt atat de goala... Priveam pozele din urma cu doi ani. Cate zambete...se vedea in privire si pe chip bucuria de a trai viata, moment in care nu ma interesa de nimeni si de nimic si in care credeam ca zilele bune sunt atunci cand vrei tu.
           Nu le mai vreau inapoi, mi-e bine akm, desi ma simt secata de sentimente, ma simt atat de goala incat nu ma mai poate surprinde nimic pentru ca simt ca in unele momente nu mai am inima si nici ratiune...
           Da, datorita tie s-au produs aceste schimbari..si nu le zic ca multumire sau repros, zic doar ca simt atat de mult schimbarile incat stiu ca nu voi mai fi niciodata cea dinainte.
           Acum nici nu mai vreau. Mi-e bine sa nu mai sufar, mi-e bine sa nu mai plang decat cand simt nevoia sa ma descarc, mi-e bine ca nu mai pun la suflet tot ce odata ma intrista si ma framanta. Acum zambesc si plec, acum devin serioasa, apoi zambesc pentru ca nu-mi mai pasa, acum am ajuns in momentul in care nu mai vreau pe nimeni langa mine doar ca sa nu fiu singura. Acum am incredere, acum nu mai vreau o relatie vesnica de cuplu daca cel de langa mine nu vrea asta...
            M-am maturizat, zambesc mai putin, sunt mai serioasa, sunt mai intelegatoare, ma enervez mai usor, ma apasa mai mult problemele, nu pentru ca as vrea ci pentru ca asta ai transmis asupra mea.
             Mi-e atat de ciudat. Am observat ca ceea ce imi lipseste uneori si mi se pare cel mai important e autocontrolul, iar asta e in special in relatia cu tine. De curand am invatat si asta, am exersat si mi-a iesit si ma mir sa ma vad eu, fiinta aia sensibila si care plangea din orice sa nu mai aiba sentimente.
             De la tine, nu ma mai surprinde nimic... Si crezusem ca le-am vazut pe toate si cunosteam caracterele oamenilor, dar m-am inselat amarnic cand te-am cunoscut pe tine...
               Si pana la urma...m-ai adus unde ai vrut, mai serioasa, mai putine zambete, mai putina suparare, mai multa libertate, fara stres, fara batai de cap..iar daca nu suni o zi sau nu ai chef doua zile, sunt acasa, te astept, iar asta cred ca iti place, nici nu mai ies cu nimeni, dar nici nu ma mai framanta gandul ca n-ai chef, sunt doar absenta...
               Sper ca mai tarziu sa nu-mi spui ca m-am schimbat si ca vrei sa fiu cea dinainte pentru ca tot ce sunt acum e opera ta de arta...Uneori mi-as fi dorit sa ma adaptez mai greu oamenilor, dar totusi lipsa sentimentelor iti da o liniste, dar se pierde intensitatea trairilor, pentru ca intensitatea defineste sentimente...

NU stiu de ce mi-am dorit sa scriu asta acum, m-am gandit atat de serios la faptul ca poate la un moment dat nu vom mai fi impreuna, poate mai mult decat cand ma gandeam la copii nostri...uneori sa ma intaresc, alteori din uimirea ca nu ma mai doare.
              Si imi aduc aminte, cat plangeam dupa tine, cat te imploram sa ma iei cu tine, cat imi doream sa fim impreuna, de la tine mi-am dat seama ca viata continua oricum si ca nu se opreste nici la un el nici la o ea daca nu e iubire sau dorinta.
             Acum te las sa pleci cu o atat de mare usurinta incat daca mi-ai fi spus ca ti-ai fi dorit sa pleci singur in circuitul de munte cu motorul, n-as fi spus nimic si mi-as fi vazut de ale mele..ciudat nu? Sunt ciudata, daca nu te vad mai multe zile imi trece dorul si ma obisnuiesc cu absenta ta pana la uitare, cel mai greu e prima zi in care nu te vad dupa cateva zile consecutive petrecute impreuna.
            Oare eu te iubesc? Tu ai spune ca nu, eu as spune ca te iubesc, dar ca m-am simtit atat de ranita (stiu ca aici ai de obiectat, dar e vorba doar de cum m-am simtit eu strict), incat acum imi dau seama ca acele scene de demult nu-si mai iau rosul. Vezi de ce zic ca sunt trista? Pentru ca mi-ar fi placut sa ma lasi sa traiesc, sa simti si tu cand iti spun te iubesc cu aceeasi pasiune cu care o simt si eu, sa ma lasi sa fiu copila sa rad cu gura pana la urechi atunci cand am chef, sa stiu mereu totul, oriunde. Poate nu sunt pregatita sa devin o doamna asa cum ti-ai dori cu adevarat, poate unele lucruri nu le voi schimba niciodta la mine, lucruri pe care tu le detesti, dar lucrurile de baza le-am invatat de la tine..si poate destul de important pentru tine eu nu te critic, te-am acceptat de mult asa cum esti si nici nu ma chinui sa-ti mai spun ceea ce nu-mi place, pentru ca am vazut ca oricum nu ai tine cont de nimic, pentru ca leii fac doar ceea ce vor, asa ca am renuntat sa mai si comunic....ai observat asta uneori...

             Nu o intelegeam pe prietena mea cand imi spunea ca de la o anumita varsta nu-ti mai arde sa faci acelasi lucruri, sa simti al fel, sa te amagesti, sa suferi pentru ca pur si simplu nu mai fac parte din viata ta din cauza factorilor perturbatori...Acum o inteleg. Atat de repede sa ajung acolo?

            Acum chiar se pare ca am obosit.. Iubitule, stii foarte bine ca tin mult la tine, ca pentru mine chiar esti cea mai importanta persoana din viata mea, ca imi esti prieten, iubit, amant, frate, tata, dar iarta-ma ca acum ti-as da drumul cu atata usurinta numai sa te vad fericit, dorinta fericirii altuia vine din maturitate..si crede-am ca daca ai pleca, nu te-as deranja si nu te-as implora niciodata sa te intorci daca tu nu ai vrea, asa cum nu mai vorbesc nici de viitorul lung impreuna, nici de femeile din viata ta, nici de nimic....si cand te gandesti ca am inceput sa las totul in mana ta...

             Imi amintesc de visul acela ciudat, cred ca a fost un simbol a carui sens nu l-am inteles, dar m-am trezit cu un sentiment atat de ciudat, comportamentul meu de astazi rezultand si din aceasta intamplare. Sunt sigura ca mai tarziu imi voi da seama ce a vrut sa reprezinte....

Te iubesc, nu ma baga in seamna...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu