joi, 27 decembrie 2012

Liniste


Am ajuns acasa. Destul de obositi dupa diverse vizite. Trebuia sa impodobim bradul. Am inceput sa scoatem  globulete, panglici, instalatii, ingerasi si sa-i asezam cat de cat de design. A iesit frumos, dar si mai placute au fost momentele in sine. N-am mai impodobit un brad de 4-5 ani, da, trist, dar bradul asta a avut grija sa inlocuiasca toti acei ani.
Este primul brad impodobit langa cineva drag, singuri, acasa si jucandu-ne cu ornamentele ca doi copii, sarutandu-ne la cate un globulet asezat pe creanga si zambind intr-una. La final m-ai ridicat in brate si am asezat varful apoi ne-am linistit la un pahar cu vin rosu, admirandu-l.
Am plecat sa fumez o tigara si cand m-am intors in camera am vazut cadourile asezate sub brad.
E cel mai frumos Craciun petrecut in doi si nu exagerez cand spun asta. Imi doresc de prea mult timp sa am aceste momente si stiu acum ca indiferent cat va dura voi sti ca exista ceea ce vreau si nu ma voi opri decat cand ma voi simti cu adevarat implinita.
Ce diferenta intre anul acesta si anul trecut. E prima data cand ma opresc din a mai face comparatii si e ultima remarca. Trecutul e trecut, oamenii sunt unici, iar momentele nu vor mai fi niciodata aceleasi.
Anul asta m-a invatat multe...
Au existat momente frumoase, momente dureroase, experiente...

[.....................................................................................................................................]

Cel mai ciudat Craciun dintotdeauna. Pe la ora 14 am ramas fara curent electric. N-am intrat in panica, era inca lumina afara. Asa ca neavand altceva de facut am inceput sa jucam poker pe dezbracate si porunci. A continuat a zi plina de erotism. Lipsa curentului ne-a facut sa petrecm mai mult timp impreuna, timp foarte placut si pretios. Am adorat Craciunul asta! N-am stat niciodata in doi, sa ma simt atat de bine. Se citea fericirea pe chipul fiecaruia, placerea, linistea..
Seara am iesit putin pana in oras sa luam o gura de aer cu niste prieteni de-ai lui, sa bem un vin fiert si sa mai vorbim de pregatirile pentru revelion.
Am ajuns acasa, sex la lumina lumanarii si adormit in brate.
A doua zi am reparat electricitatea, am mai invatat putin separat, fiecare cu problemele lui, am mers in vizita apoi la film.
N-am cum sa explic cat de bine ma simt cu el. N-am cum sa explic cat de mult i ador privirea, corpul, atingerea, grija, afectiunea.
Si am promis ca nu mai fac comparatii pentru ca nu se cade si nu sunt bune. Dar nu pot sa ma abtin cand vad atat de multe diferente, cand stiu ca nu mi-am dorit multe si ca intotdeauna m-am multumit cu putin si nici mcar acel putin nu l-am primit.
Cand vad ca oriunde am fi nu intoarce capul dupa nimeni in mod vizibil si ma pupa usor pe par, pe obraz si ma strange de mana.
Cand de fiecare data imi pupa mana la semafor, cand ma priveste atat de frumos, cand ma ia in brate seara in pat si ma strange usor si ma saruta pe umar... Cand ii vad fericirea in privire cand ma saruta si cand facem dragoste... 
Nu mi-as putea dori mai mult de atat. 
E acea liniste pe care mi-am dorit-o. O liniste formata din incredere, respect, apreciere, adoratie, placerea de a vorbi, principii.
Cineva imi spunea odata ca nu am principii. Cum sa am principii cand fostul meu iubit, caruia i-am dat totul de la iubire la trup si suflet, s-a indragostit de cea mai buna prietena a mea si a ram,as indragostit pana in clipa in care ne-am despartit?
Si cand ma gandesc ca in acele vremuri ma gandeam ca nu exista nimeni mai bun decat el si ca toti oamenii au defecte, ca nu exista om perfect. Si da, am avut dreptate oamenii au defecte, mai mari sau mai mici, mai suportabile pentru tine sau nu si nu exista om perfect, dar exista om perfect pentru tine, omul care te completeza, care te intelege si cu care simti o conexiune fara sa te chinui sa demonstrezi ceva. In viata nu trebuie sa demonstrezi nimc nimanui. Doar tie daca ai anumite ambitii.

Cel mai ciudat lucru e sa vad diferenta. Si nu diferenta dintre doua persoane pentru ca oamenii sunt diferiti, ci diferenta dintre starile mele in  timpul celor doua relatii, fericirea pe care o simt in fiecare din ele. Linistea in fiecare situatie.

De fiecare data cand simt ceva frumos facut de el pentru mine, imi aduc aminte de reactiile tale in acele momente. Aseara am fost la film, imi saruta mana intr-una, ma saruta din can in cand pe par, pe buze, nu ma scapa din priviri. Mi-am adus aminte brusc de cand am mers la film cu mama si prietenii noastri si ai fost atat de stresat ca nu ai putut sa faci nici o miscare, sa vorbesti, sa o bagi in seama pe EA.

 De fiecare data cand imi amintesc lucrurile astea vad negru in fata ochilor, incat ma intreb oare daca vreodata imi voi aminti lucruri frumoase despre tine, daca inafara de locurile alea frumoase pe care le-am vazut si am stiut sa le admir chiar daca nu simteam luniste din partea ta si mai mereu imi dadeai motive de intristare, mai exista momente in care sa ma gandescla tine intr-un mod placut.

De fapt exagerez, sunt cateva momente. Primele doua plimbari cu motorul, Cheia si Transalpina, unele momente in care am stat acasa, unele momente in care stateam cu tine in laborator si dormeam in camera alaturata si unele iesiri cu prietenii tai, alea au fost cele mai frumoase momente din viata mea alaturi de tine.

Si acum ma gandesc..cum oare vreodata m-as mai putea intoarce la ce era inainte cand acum am descoperit cu adevarat linistea, care credeam ca nu mai exista de cand te-am cunoscut pe tine, oare ce gand as mai putea sa am ca undeva candva noi doi sa fim impreuna?
 Crede-ma, niciunul chiar daca exista atatea amintiri, atatea locuri, trairi, sentimente, toate impreuna. Trebuie sa acceptam ca noi doi nu suntem facuti unul pentru celalalt oricat mi-am dorit eu sa schimb soarta, sa ma dau peste cap, sa nu pleec, sa astept sa treaca. Nu merge, nu e! Si-mi aduc aminte de o prietena : "Daca va fi sa fie, va fi, candva, nu ca vrei tu, asa ca traieste-ti viata!" Si da are dreptate, daca va fi sa fie va fi!

 2012...
 Am trait intens, am vizitat multe locuri pe care singura nu cred ca le-as fi vizitat si pentru asta iti multumesc, m-am maturizat, am inceput sa vad viata din mai multe perspective, am varsat cele mai multe lacrimi, am iubit, am suferit, m-am simtit tradata de cele mai dragi persoane mie, am cazut, m-am ridicat, am invatat ce inseamna respect, fidelitate, iubire, am simtit ce inseamna pe pielea mea bataie de joc, minciuna, neincredere si din toate astea am tras linie si mi-am ales ce ma reprezinta, ce-mi doresc, ce accept si ce nu mai accept.

Am terminat facultatea si am intrat la master, mi-am luat permisul pentru motor, pasiune insuflata de tine. N-am reusit sa-mi fac tatuajul, dar ai ramas intiparit in mintea mea, cu bune si in aceeasi masura cu rele.

A fost un an frumos, foarte frumos. L-am simtit din plin, m-am bucurat de el din plin pentru ca stiu sa ma bucur de lucruri si singura daca cel de langa mine nu e acolo.

Si in final l-am cunoscut pe el. Intr-un moment in care nu m-am gandit ca poate exista cineva mai bun, intr-un moment in care uitasem ce inseamna momente frumoase, afectiune, zambet, liniste. Intr-un moment in care nu mai asteptam nimic, in care nu mai speram nimic.
El a fost cel mai frumos cadou de Craciun, el m-a facut sa sper, sa zambesc, sa ma regasesc, sa iau lucrurile usor, cu rabdare, sa reinvat sa traiesc in liniste si incredere.
E un sentiment ciudat in legatura cu el. E ca si cum l-as fi asteptat si acum ca a venit m-am linistit si nu-mi mai doresc nimic altceva.. Il ador pe zi ce trece mai mult, invat sa-l iubesc in fiecare zi, il descopar in fieare zi si ma surprinde la fel de mult.
Ma invata ce inseamna lucrurile frumoase si marunte si ma face sa inteleg ce inseamna cu adevarat iubirea! E acel sentimnet cand iti doresti si te dedici cuiva complet unei singure persoane fara sa simti lucrul asta ca o povara, sa daruiesti mult, fara sa astepti ceva in schimb, sa zambesti cand il simti p celalalt fericit, sa te bucuri de compania cuiva fara sa faca prea multe pentru tine, sa gatesti impreuna, sa impodobesti bradul impreuna, sa stati la povesti la un pahar de vin, sa stai departe de calculatoare si telefoane, sa fiti doar voi si sa va adorati din priviri.
 Da, recunosc, nu stiam ce inseamna iubire, dar am facut sigur un pas spre a invata.

P.S: Te ador!




[M-am plictisit sa-mi aduc aminte de tine, asa ca astazi te uit si incetez sa mai scriu, chiar daca o sa-mi mai treci prin gand din cand in cand! Pana la urma nu duce nicaieri si nici bine nu face!]

Un comentariu: