sâmbătă, 2 martie 2013

Primavara...



1 Martie. Simbol al  primaverii. Dupa o zi obositoare de munca, dupa o dimineata frumoasa in care am fost trezita cu flori de EL care a ajuns acasa sa-mi ureze o primavera frumoasa, dupa soarele care mi-a zambit aproape toata ziua, am ajuns in Krishna, la o narghilea.
Imi astept o prietena cu o limonada,un Dunhill alb si o narghilea cu pepene galben. Imi place muzica, e locul meu preferat in care fumez narghilea. Ma relaxeaza si imi da la o parte toate gandurile din acea zi.
Aici am fumat prima narghilea cu D., moment in care imi spunea ca m-a ales pe mine si ma iubea maxim, pentru ca inainte cu o seara se intalnise cu alta. Vremuri de mult apuse, momente din viata mea  in care caracterul pe care il aveam nu imi apartinea in totalitate.


[...]Astazi nu am chef de nimeni. Nici macar de EL, nici macar de o muzica sau un pahar de vodka si o tigara. De nici un club, de nici o persoana, de nimic. Astazi sunt dezamagita,  e doar o zi se pare. O zi in care am vazut ca D are o noua iubita. Nu ma asteptam sa ma astepte, sa fie singur avand in vedere ca nici atat timp cat a stat cu mine n-a fost doar cu mine,dar era altceva cand il stiam singur sau cel putin asta vroiam sa cred.  Ca uneori inca ma mai minteam singura ca ma iubeste si ca ma va iubi mereu…ca undeva, candva vom fi din nou impreuna, ca e doar un moment in care suntem despartiti… dar acum am confirmarea ca intre noi nu va mai fi nimic niciodata…
Poate ma intreb uneori de ce stau cu EL daca gandul meu era mereu la o impacare, la un nou inceput.De ce acum desi nu sunt singura, ma simt atat de singura… De ce nu am nici macar o umbra de dorinta de al vedea, de a-l saruta, de a dansa cu el, de al tine de mana si de a-l lua in brate? Pentru ca stiu ca va pleca si el, pentru ca pentru el in momentul asta nu sunt femeia potrivita, pentru ca mi-e frica sa-I vorbesc de viitor, pentru ca il simt ca nu vrea, pentru ca sunt unele momente in care simt ca pierdem timpul si mergem in gol… Pentru ca nu suntem doi, suntem unul si unul…pentru ca totul se imparte la doi si e luat ca total, pentru ca m-am saturat sa fiu nefericita si incep sa realizez ca eu sunt de vina pentru toate. Pentru ca nu stiu sa ma bucur de ceea ce am, sa apreciez, sa nu cer nimic, dar sa ofer totul.
E doar un moment, va trece ca toate celelalte, iar puterea din ultima perioada nu vreau sa cred ca m-a parasit chiar acum. Am trecut peste lucruri mai grele acum ceva timp, acum trebuie doar sa fac o analiza si sa trag linie. Ce ramane dupa toate astea?
Experienta. Alta viziune. Neincredere. Un nou inceput. Putina durere si putina fericire. In ce directive se indreapta paharul este doar alegerea mea, alegerea noastra.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu