vineri, 15 martie 2013

...si inca sunt roscata...



M-am trezit cu soarele care imi intra pe fereastra mangaindu-mi fata, m-am trezit cu telefonul langa mine si mi-am adus aminte de ultimul lucru inainte sa adorm. Singurul mesaj primit de la tine in ultima saptamana si ultimul de astfel.
Nu stiu ce s-a intamplat cu mine in ultima perioada. De unde atata dor, atata dorinta de a te intoarce, cand daca stau bine si ma gandesc nici nu stiu daca asta imi doresc cu adevarat. De ce tocmai acum cand stiu ca nu mai existi pentru mine si esti doar al ei? Sunt sentimente sau e doar orgoliul? Nici eu nu stiu sa-mi raspund, dar stiu ca acum cand scriu randurile astea ma incearca un sentiment de durere din interior in care se iveste o lacrima. N-am mai simtit sentimentul asta de ceva timp...mi-e dor oare?
Si m-am trezit exact ca in diminetile alea in care cu o seara  inainte ne-am certat, adica foarte devreme, ca si cum ar trebui sa fac ceva...si mi-am dat seama ca nu trebuie sa fac nimic si am adormit la loc...uitandu-ma la soarele de afara si gandindu-ma ca vine primavara...
De ce mi-am interzis amintirile urate, de ce mi-am interzis toate momentele in care am suferit si am plans ca sa-mi pastrez doar ce a fost frumos, ca si cum eu as fi de vina ca n-a mers? De ce cand ai o parte din vina in aceeasi masura cu  mine? De ce eu am incercat sau cel putin m-am gandit la o impacare tot timpul pe cand tu nu ai aratat asta niciodata? De ce ma gandesc ca si tu iti doresti acelasi lucru cand, daca ti l-ai fi dorit ai fi fost aici?
E tarziu din nou, intotdeauna a fost tarziu. Si repet, nu ne-am intalnit in momentul potrivit... Eu am fost prea copila, iar tu, tu nu ai stiut sa ma tii langa tine si sa-mi arati ca ma iubesti...M-ai lasat singura ca si acum.
Iar acum cand am realizat totul, cand am inceput sa ma maturizez, nu mai esti. Ar trebui sa apreciez ca macar acum le-am inteles si ca a fost o lectie de viata pe care a trebuit sa o primesc de la tine...de la omul pe care l-am iubit cel mai mult, care mi-a impus standarde pe care nu le mai atinge nimeni...pe care undeva intr-un colt al inimii, inca il mai iubesc.
Si nu mai pot scrie despre nimic inafara de tine, ai ramas model, m-ai format, mi-ai conturat gandurile, trasaturile, faptele.

Iti multumesc pentru toate si sunt sigura ca ai sa ma intelegi in toate momentele mele de furie, orgoliu sau mandrie si ai sa vezi dincolo de ele sentimente.
Nu stiu care parte a fost reala din relatia noastra. Dar tind sa cred ca tot ce a fost frumos a existat, iar ce a fost urat, a fost doar un vis, din care la un moment dat nu ne-am mai trezit... 

...si inca sunt roscata...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu