luni, 11 martie 2013

Stari de moment


E doar o stare de moment sau sunt sentimente care ies la liman acum, dupa  ceva timp de meditatie?
Poate ca m-am mintit singura cand am zis ca sunt fericita, sau cel putin asa am vrut sa cred. Am vrut sa fug in bratele cuiva si cand am simtit intelegere, pasiune si caldura am zis ca asta e raiul, dar m-am inselat.

M-am trezit apoi dupa 3 luni si mi-am dat seama ca am trait un vis, in care nu stiu ce parte se apropie de adevar. Am inceput sa analizez, sa-mi pun pe foaie amintirile, zilele fericite si zilele triste si am tras linise si mi s-a facut dor de tine.

Acest blog ti-e inchinat. Poate am incercat  sa para ca nu iti apartine, poate am incercat sa-mi raiau viata de la capat si fara tine, poate am incercat sa-mi amintesc doar ce a fost urat ca sa nu am regrete, dar akm dupa atata timp parca tot ce a fost urat mi-a fost sters cu buretele din minte, parca nu mai exista, parca nu au existat vreodata.
Si ma gandesc de ce atatia ani sa ne intersectam, de ce simt ca nu asta este sfarsitul si ca la un moment dat timpul ne va aduce din nou impreuna.

Pana acum oamenii care au aparut in viata mea, au fost din ce in ce mai buni, dar dupa cateva luni ma intreb daca te va putea intrece cineva. Daca inima mea care a ramas la tine va mai putea fi recuperata candva. 

In ultima perioada sunt sincera, extrem de sincera cu toata lumea, asta simt , asta fac, asta gandesc. Sunt fercita spun, sunt nefericita, ma exprim si nu am nici macar cel mai mic regret sa scriu asta nici macar la gandul ca o sa razi de o sa te tii cu mana de burta. E ceea ce simt acum, ce am realizat, ce poate voi pastra in memorie sau nu, depinde doar de timp si actinile care se vor desfasura in urmatoarea perioada.

Cine m-a pus sa rememorez filme, fotografii, plimbari. Cine m-a pus sa-ti vad privirea blanda si calda sa retraiesc sentimente, stari si sa-mi dea o lacrima pentru cat de frumos a fost.
Si ma gandesc doar, daca ai fi langa mine, am sti sa o luam de la capat? Am sti ca nu mai repetam ce ne-a deranjat si ne-a indepartat candva si sa intensificam ceea ce ne-a facut fericiti unul cu celalalt?

Nu , nu visez. Te vreau inapoi. Asta simt acum, asta simt de ceva timp. Dar te vreau inapoi asa cum imi amintesc de tine, bland, bun, iubitor, cu un simt al umorului dezvoltat, cu o grija uneori absurda fata de mine si un sentiment de protejare absolut. Ai fost, esti si vei ramane barbatul meu, desi poate vor trece ani si drumurile noastre nu se vor mai intersecta.

Ramane o dovada a faptului ca undeva candva te-am iubit si nu vreau sa devina o obsesie. Voi intelege ca reciprocitatea a pierit de mult si voi renunta si la a ma gandi. Insa aceste randuri, acest titlu si acest blog iti apartin si nu voi mai aseza in el decat lucruri care ne-au/ne/ne vor reprezenta....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu